Definiţia legionarului nebun/Ion Coja

Ion Coja

Definiţia legionarului nebun

Poate că ar fi fost mai bine ca aceste rвnduri să figureze acolo unde le era locul „natural”, la sfвrşitul cărţii, loc impus de cronologia faptelor. Căci, cum spuneam, abia deunăzi mi-am dat seama că pot şi e nevoie să dau o definiţie legionarului, şi nu oricare definiţie, ci definiţia din care să se poată оnţelege lucrul cel mai frapant şi de neоnţeles pвnă acum: logica, motivaţia celor care au creat оn jurul legionarilor diversiunea cea mai amplă şi mai aprig susţinută din toată istoria neamului romвnesc. Diversiunea, adică minciuna şi crima de proporţii fără egal, căreia legionarii оi sunt victimă statornică de (aproape) trei sferturi de veac. De ce oare au stвrnit legionarii atвta ură din partea celor care i-au prigonit şi оncă i-ar mai prigoni? Şi cine sunt cei pe care legionarii i-au supărat aşa de tare şi, repet, cu ce oare i-au supărat de le-au provocat ura cea mai neоmpăcată cunoscută оn istoria noastră. „De ce atвta ură?” se оntreba Nicolae Iorga, cu оnţelesul „de ce atвta ură оmpotriva noastră, a romвnilor?” Şi cu subоnţelesul „de ce atвta ură pe care noi nu am provocat-o nicicum prin faptele noastre?!” La fel mă оntreb şi eu: „de ce atвta ură оmpotriva legionarilor?”

Iată răspunsul, iată răspunsul meu: Istoria lumii, оn esenţa ei ilustrează existenţa şi confruntarea a două idei, două concepţii despre succes, despre reuşită, despre fericire, la urma urmelor. Una - şi aş putea-o numi prima, cel puţin din punct de vedere cronologic, este concepţia eroică, cavalerească, voinicească, pentru care valoarea supremă o constituie victoria dobвndită pe căi cinstite, drepte, fără vicleşuguri, fără lovituri ascunse, pe la spate. Оn această mentalitate cavalerească, puterea politică, averea, iubirea, faima, loialitatea celorlalţi, оncrederea pe care o inspiri, recunoştinţa publică etc., nu au valoare decвt dacă au fost obţinute pe căile onoarei şi ale corectitudinii, fără a face nici o concesie de la principialitate şi onestitate, de la legalitate şi mai ales de la legitimitate. Comportamentul eroic presupune respectarea cuvвntului dat, a angajamentelor asumate, a jurămвntului, a promisiunilor făcute. Pe scurt, cavalerul este un om de cuvвnt. Este un campion al fair-playului. Pus оn situaţia de a nu-şi putea salva viaţa, averea sau statutul social-politic decвt prin dezicerea de principiile afirmate, de jurămintele făcute sau de cuvвntul dat, omul de onoare, cavalerul, оn termeni populari romвneşti voinicul, Făt-Frumos, preferă să moară, să-şi piardă rangul şi toată averea (cazul lui Harap-Alb), dar să-şi respecte cuvвntul, să nu-şi piardă onoarea. Să nu-ţi piardă sufletul, cu vor zice, mai tвrziu, creştinii.

Comportamentul eroic, cavaleresc, a constituit regula antichităţii şi a Evului Mediu. (Fireşte, nu peste tot, dar оn mod caracteristic şi dominant, da.) Confruntarea, оn antichitate, s-a făcut оn interiorul acestei mentalităţi, după regula că nu este nici o ruşine să te recunoşti оnvins de cineva pe care Dumnezeu l-a lăsat mai puternic decвt tine. Acest raport оn care te afli cu celălalt, celălalt fiind mai puternic, reprezintă voinţa zeilor, aşa a vrut Dumnezeu, facă-se voia Domnului! Şi lumea cavalerească s-a organizat pe seninătatea cu care fiecare accepta, оn ierarhia de voinici, de eroi, locul pe care i-l hărăzea puterea şi voinicia cu care оl оnzestrase Dumnezeu. Aceste ierarhii aveau, drept criteriu ultim, оnsăşi voinţa Domnului.

Pus оn situaţia de a modifica această ierarhie, adică de a dobвndi onoruri şi bogăţie, putere şi ranguri sociale dintre cele mai оnalte prin mijloace şi procedee care contravin demnităţii şi onoarei, cavalerul autentic nu pregetă оn a refuza. Acest refuz, nu neapărat vehement, zgomotos, acest refuz fiind semnul distinctiv a ceea ce se cheamă nobleţea caracterului. Cavalerism, nobleţe, eroism, onoare, curaj, demnitate, corectitudine, sunt atributele modelului uman pe care au оncercat să-l impună atвt mitologia unor popoare, cвt şi istoria trăită, prin eroi imaginari sau reali. Acestui model i s-a dat un contur definitiv prin Iisus Hristos, a cărui icoană a оnsufleţit eroismul şi cavalerismul „sans tыche et sans reproche” al eroului medieval, sensibil diferit de cel antic prin fervoarea iubirii şi respingerea a tot ce ar putea purta marca trufiei, a trufiei care este prima vinovată de invidia pe care o naşte, o produce, o provoacă la ceilalţi.

Şi care este efectul, efect devastator, al invidiei? Efectul cel mai nefericit este оnsăşi apariţia celuilalt model de comportament, a mentalităţii opuse celei eroice, cavalereşti. Este mentalitatea potrivit căreia scopul scuză mijloacele, оndeosebi cвnd scopul оnseamnă să dobвndeşti putere şi onoruri, să răstorni ierarhiile stabilite pe criterii cavalereşti, eroice, ale virtuţii şi puterii lăsate de la Dumnezeu! Tot de la Dumnezeu este lăsată şi mintea omenească, iar mintea aceasta este оn stare să născocească felurite vicleşuguri prin care cel puternic să fie doborвt de cel slab şi nevolnic! Invidia nevolnicului, dinaintea voinicului tare de virtute, pare să ascută mintea celui slăbănog, făcвndu-l inventiv, născocitor de tertipuri prin care cel puternic să-şi piardă ascendentul lăsat de la Dumnezeu. Aceste tertipuri putвnd fi otrava, pumnalul оnfipt pe la spate ori оn timpul somnului, şantajul, glonţul ucigaş care anulează orice voinicie оnnăscută. Orice stвrpitură, cu un revolver оn mвnă, оl poate dovedi pe cel mai voinic dintre oameni! Pe cel mai viteaz! Dar mai presus de toate nevolnicul descoperă ce armă puternică poate deveni banul! Armă atotputernică! Căci - şi aceasta este una din dominantele acestei mentalităţi, nevolnicul se bazează pe credinţa, singura lui credinţă, că tot ce există pe lumea asta are un preţ, оn bani, оn dolari, оn aur, dar are un preţ. Preţ are şi prostituata din colţul străzii, dar şi ministrul care te poate ajuta să calci legea fără să fii pedepsit. Fireşte, preţul diferă, dar rămвne preţ! Conform acestei mentalităţi, cinstea şi onoarea sunt chestiuni de preţ, adică sunt tot marfă! Fiecare om este, vorba lui Caragiale „mai mult sau mai puţin onest!” Unii sunt oneşti pвnă la vederea unei bancnote de 100 de dolari, alţii rezistă (adică urcă preţul) şi nu cedează decвt la sume serioase, cu cinci-şase zerouri оn coadă. După acest principiu funcţionează şi autorităţile publice, inclusiv judecătorii şi procurorii, pвnă la poliţaiul din colţul străzii. La fel, politicienii, chiar şefii de partid sau de stat! Ziariştii, drăguţii de ei, nu mai vorbesc! Preţ au variabil, şi artiştii, scriitorii, poeţii sau ce-or mai fi fiind!

Оntr-o lume astfel simplificată, omul cu bani se simte оn siguranţă! Orice ar face! Chiar şi dacă ar ucide! Are bani, plăteşte şi scapă! Fireşte, оl costă ceva mai mult оn Anglia faţă de Bangladesh, dar principiul este acelaşi: cine plăteşte comandă muzica!

Deci poţi obţine orice pe lumea asta dacă ai bani cu care să plăteşti. Deci: banii e totul! (Cum sună şi un proverb pe care etnografii se sfiesc să-l оnregistreze!) Vom numi mercantilă această mentalitate care vede toată rвnduiala lumii ca pe un vast negoţ, comerţ planetar, оn care fiecare umblă să cumpere ieftin şi să vвndă scump! Оncununarea, apoteoza acestei mentalităţi оmplinindu-se оn şmecheria prin care banii sunt puşi să facă bani! Cвnd banii devin ei оnşişi marfă, pe care să o cumperi cu un preţ şi s-o vinzi cu altul! Adică speculă şi camătă! Toate religiile lumii au condamnat neruşinarea şi cinismul cămătarului, al cametei ca sursă a existenţei. Iar camăta a ajuns azi principiul ordonator al оntregii structuri economice mondiale! Nimeni nu mai mişcă pe această planetă fără ca mişcările sale să fie оnregistrate, controlate şi verificate de sistemul bancar. Sistem bazat pe modul cel mai ruşinos, mai neomenesc, mai replicat lui Dumnezeu de a-ţi cвştiga tainul zilnic, pвinea cea de toate zilele!

Dar nu s-au mulţumit cu atвt! Cвştigвndu-şi pвinea cea de toate zilele fără nici un efort, cămătarii, speculatorii, profitorii de nenorocirile şi de greutăţile vieţii ale altora, nu s-au oprit pвnă nu au uzurpat ce mai rămăsese din cavalerismul de odinioară, aristocraţia de spadă, pe care revoluţiile de la 1789 оncoace au măturat-o de pe scena istoriei prin sacrificiile de vieţi ale proştilor (aşa zişii revoluţionari) şi cu banii, din umbră, ai marilor cămătari, eufemistic numiţi bancheri.

Bancherii, cămătarii adică, aşadar campionii mentalităţii mercantile sunt cei care au organizat atвt revoluţia franceză (jos majusculele!), cвt şi pe cea rusească, prin care s-a desfiinţat nu numai aristocraţia europeană, de spadă (la originile ei), ci s-a renunţat şi la principiul ei constitutiv: eroism şi onoare! Implicarea marii finanţe оn revoluţiile şi războaiele care au zdruncinat lumea şi оndeosebi Europa ultimelor două secole s-a făcut prin mijloace de o perfidie şi lipsă de eleganţă, de fair-play, de cavalerism, printr-o viclenie bolnavă, transformată оn mod de a fi, de a exista, care nu pot fi оnţelese propriu-zis decвt acceptвndu-le ca expresie (şi dovadă) a puterii satanice, a modelului satanic de comportament. La fel cum оncercвnd să оnţelegi resorturile ultime, primare, ale comportamentului cavaleresc, оl descoperi pe cel Dumnezeu şi eşti nevoit să-l „inventezi” pe Iisus Hristos ca să afli logica acestui model existenţial, la fel, logica modelului de comportament mercantil, mercificator (cum i-ar spune I.P.Cerlianu), te obligă să accepţi ca real, al naibii de real, rolul pe care оl are, totuşi, оn viaţa noastră şi Satan! Dumnealui Оngerul căzut, dar оncă atвt de activ! De dinamic! De eficient! (Măcar la prima vedere…)

Azi оn ce lume trăim?

Azi trăim oare оntr-o lume оn care se confruntă spiritul eroic cu cel mercantil? Оn care se confruntă cavalerii cu mercenarii năimiţi de mercificatori?

Nici pe departe!

Aşa cum оn vechime lupta se da оntre Ahile şi Hector, Alexandru Macedon şi Por оmpărat, adică оntre eroi, azi, lupta este оntre cămătari, оntre bande de bancheri, оntre hoţi şi hoţi! Nu mai departe - luвnd aminte la actualitatea cea mai strictă - toţi cei care se confruntă оn clipa de faţă, azi 24 iulie 2000, оn lupta pentru preşedinţia Romвniei, toţi cei pe care sondajele оi oferă conştiinţei publice, de la Iliescu la Roman, inclusiv Iliescu, Stolojan, Meleşcanu etc., toţi sunt nişte infractori la legea penală, pe care o minimă anchetă derulată corect i-ar incrimina fără ezitare. Lupta nu este оntre principiul Răului şi al Binelui, ci Răul ne copleşeşte, şi-a adjudecat toţi aşii, trişвnd оn nenumărate feluri.

Nu mai puţin veacul nostru, al 20-lea, care, оntr-un rezumat succint, ar putea fi considerat ca fiind secolul confruntării planetare dintre regimul democratic şi regimul totalitar, comunist. Confruntare care s-a declanşat оn 1917 şi s-a оncheiat abia оn 1989!… Оn realitate, regimul comunist, comunismul, fiind o invenţie, un experiment, o diversiune la scară mondială, a bancherilor din Wall-Street, a oligarhiei financiare mapamondiale, care a controlat tot timpul acest regim, astfel că оn 1989, atunci cвnd s-au оmplinit 200 de ani de la izbвnda banului asupra spadei, a camătei asupra volniciei, a băncilor asupra bisericilor, aniversarea a fost marcată, festiv, prin bobвrnacul cu care marele bancher, marele manipulator, a pus capăt regimului comunist de pretutindeni…

Spre deosebire de oamenii normali, care оşi petrec viaţa cu gвndul de a gusta cвt mai multe din bucuriile acestei lumii, ale condiţiei de om, nevolnicii, anormali psihic, nu au viaţă оn ei decвt pentru a gвndi şi pune оn aplicare cвt mai multe şi mai noi, şi mai eficiente tertipuri, lovituri pe la spate, fraude, crime, hoţii de tot felul, toate nepedepsite! Căci оnsăşi justiţia este la cheremul acestor nevolnici, a acestor …………… bolnavi să se simtă puternici! Să-i ştie pe alţii, pe cei mai frumoşi, mai isteţi, mai puternici decвt ei, căci aşa i-a lăsat Dumnezeu, să-i ştie la cheremul lor! Răsturnвnd ierarhia, lăsată de la Dumnezeu, adică uzurpвndu-L astfel pe Dumnezeu, de care, оn străfundul buzunarelor, ei se simt nedreptăţiţi, persecutaţi, оncă de la naştere, căci le-a dat Dumnezeu haznaua de suflet pe care se chinuie toată viaţa s-o umple cu aur şi dolari, cu lire şi mărci, cu valori mobiliare şi poliţe, iar ea tot hazna rămвne! Plină de…

…Devin, după cum se vede, retoric şi literar, aproape liric! Subiectul are la noi, la romвni, expresie literară la nivelul cel mai оnalt. Adversari оn viaţa literară şi atвt de diferiţi ca oameni, Eminescu şi Macedonscki au fost unanimi, la nivelul capodoperei, оn ase cutremura, scвrbiţi, de succesul pe care оl are оn lumea noastră nu cel оnzestrat de Dumnezeu cu toate marile calităţi, care fac gloria neamului omenesc, ci secătura, otreapa bicisnică, novolnicul!

Făt-Frumos, ca ideal romвnesc de voinicie, cu varianta Harap Alb, care оşi ţine cuvвntul dat Spвnului, căci face parte din categoria aceea de oameni-oameni, Făt-Frumos, care niciodată nu recurge la vicleşuguri, ci mereu propune Fiarei confruntarea „оn luptă dreaptă”, acest ideal romвnesc punctează periodic şi istoria efectivă, оncepвnd cu Dromichete şi оncheind, culminant, cu Constantin Brвncoveanu, la acea dată omul cel mai bogat din Europa, ceea ce nu l-a оmpiedicat de la gestul cel mai cavaleresc cu putinţă, care, dacă nu s-ar fi petrecut propriu-zis, nici ca gest imaginar n-ar fi fost pe оnţelesul spiritului mercantil, tranzacţionar.

Situaţi оn acest context şi văzuţi din această perspectivă, legionarii ce reprezintă? Evident, sunt expresia modelului eroic, cavaleresc. Dar mai presus de asta, legionarii au ştiut să facă eficient spiritul cavaleresc, au ştiut unde să găsească antidotul, au găsit soluţia prin care să facă neputincios mecanismul mercificării, al transformării оn marfă a orice, inclusiv a sufletelor! Legionarii au inventat tehnica sufletească (vezi Cărticica şefului de cuib) prin care omul, născut cu dorul de puritate şi de onestitate, să supravieţuiască, nu oricum, ci numai ca om, să reziste tentaţiilor nenumărate prin care marii neguţători ai lumii s-au оnvăţat să ştie că pot cumpăra orice şi pe oricine!

Cu legionarii nu le-a mai mers!

Oameni ca nicadorii sau decemvirii, cum să-i cumperi? Cu ce? Cu cвţi bani?!… Pentru prima oară n-au avut bani destui, căci nici tot bănetul de pe lume nu le-ar fi ajuns să-i cumpere pe legionari! Căci nicadorii s-au numărat cu miile printre legionari! Oameni dispuşi să renunţe la viaţă, la bucuriile tinereţii, la orice, nu оnsă şi la credinţa lor оn justiţie, оn adevăr, оn frumuseţea făpturii umane. Оn această credinţă ei s-au arătat de neclintit. Au putut fi nimiciţi, striviţi aproape toţi de tăvălugul istoriei, dar nimeni nu i-a putut face să renunţe, să оnceteze a mai fi ceea ce оşi propuseseră să fie: oameni de onoare. Practic, legionarii nu s-au dezis de ei оnşişi şi asta indiferent de preţul cu care au fost momiţi sau de torturile la care au fost supuşi!

Spre deosebire de toţi politicienii, pentru care politica este o tejghea, la care unii vвnd şi alţii cumpără, pentru legionari politica a fost un teren de luptă, dusă după regulile unei lupte sportive, pe care legionarii s-au străduit să le respecte ei primii şi le-au respectat. Victimele legionarilor, оn frunte cu prefectul poliţiei Manciu, au оncălcat regulile jocului. Le-au оncălcat оn mod repetat şi оn chip josnic, depăşind mult limitele greşelilor ce pot fi iertate! De neiertat, nu numai оn faţa legii, e tot ce au făcut cei pe care i-a ajuns pedepsitorul braţ al legionarilor. Violenţele legionare au lovit оn cei care şi-au bătut joc de justiţie şi de Ţară, оndeosebi оn cei care au trădat. Legionarii nu şi-au supus adversarii la nici un fel de violenţe sau abuzuri, la nici o nedreptate. Violenţele legionare au lovit оn trădători, nu оn adversari! După mentalitatea legionară, cavalerească, trădătorul şi-a оncălcat jurămвntul de solidaritate cu Ţara, cu Neamul. Trădătorii trebuie suprimaţi, оn numele legii terfelite, iar adversarul trebuie doar оnfruntat, cu armele ştiute ale luptei politice drepte. Оn aceşti termeni au оncercat să rezolve legionarii şi mult discutata problemă evreiască, a puterii economice tot mai mari a evreilor din Romвnia. Au văzut оn această problemă o provocare, aproape sportivă. Şi оn replică la comerţul evreiesc, prosper pentru evrei şi ruinător pentru romвni, legionarii au dezvoltat o reţea de comerţ legionar (legionarii comercianţi!!), care dacă n-ar fi fost desfiinţată de autorităţi, e probabil că ar fi reabilitat оnsăţi noţiunea de comerţ, care poate fi făcut şi оn mod onorabil, cu frică de Dumnezeu şi ruşine de oameni! Legionarii au demonstrat că e posibil un asemenea comerţ, dar modelul legionar ameninţa să fie fatal pentru „clasicii” comerţului fraudulos şi nesăţios.

Replica imaginată de legionari, atвt de eficientă fiind, căci făcea inoperantă toată arta coruperii milenar exersată, această rezistenţă legionară la corupţie trebuia nu numai оnvinsă, cu orice preţ, inclusiv cu preţul crimei оn masă, al genocidului (căci a existat un genocid оmpotriva legionarilor!), dar ea, replica legionară, trebuia să fie şi ascunsă, să se piardă amintirea şi pilda ei. Căci, din nefericire pentru marii neguţători de conştiinţe, oamenii pot fi corupţi şi sufletele lor pot fi cumpărate, coborвndu-i оn bicisnicia cea mai nenorocită, dar oricвt de jos ar decădea, din astfel de oameni se nasc totuşi oameni normali, cu sămвnţa divină оn ei, adică aspirвnd la оmplinirea de sine sub bolta Kalo-kagathiei strămoşeşti, fiecare copil visвndu-se un Făt-Frumos, cavaler fără prihană, voinic neоnfricat, iar mult mai tвrziu şi cu greu reuşind să pună preţ pe safe-urile din bancă, să le priceapă ciudatul rost.

Modelul legionar trebuia ascuns cu orice preţ! Preţ plătit ziariştilor, magistraţilor, istoricilor, politicienilor, ca să mintă cu toţii şi modelul legionar să dispară din inventarul de formule socio-politice inventate de om! Acesta a fost scopul prigoanei duse şi dusă оmpotriva legionarilor!

Fireşte, vorbind de un model legionar, avem оn vedere izbвnzile şi оmplinirile acestuia, rateurile inevitabile, la care te condamnă trăirea istoriei. Oricum, nota dominantă a prestaţiei pe care au avut-o legionarii pe scena istoriei, nu o dau „abaterile” de la modelul ideal. Mai mult: din fericire, modelul legionar, modelul trăit de mii şi mii de tineri, care au suferit şi au murit rămвnвnd neclintiţi оn credinţa lor legionară, nu are o semnificaţie exclusiv romвnească, chiar dacă este de sorginte pur romвnească! Acest model nu răspunde unor situaţii politice irepetabile ci se оnscrie, deasupra contingenţelor trecătoare, ca un răspuns romвnesc оn istoria majorăumanităţii. Оn lupta dintre spiritul cavaleresc şi cel mercantil, dintre Bine şi Rău, dintre Dumnezeu şi Satana. Оn această luptă legionarii au intrat imaginвnd un model de comportament care, оn sine, părea a fi irealizabil, utopic, idealism pur, năuc. Prin sacrificiul şi martiriul a mii şi mii de legionari, cei mai mulţi tineri, veritabili Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosвnzene, realitatea istorică a putut оnregistra şi valida acest model. S-a demonstrat astfel că mii, zeci de mii de fete şi feciori se pot organiza, pot trăi zi de zi, ceas de ceas, după principiile legionare stabilite de Căpitan, principii deduse din Evanghelie şi din tradiţia cea mai pură a voiniciei romвneşti. * * * N-am reuşit să impunem оn conştiinţa lumii numele lui Constantin Brвncoveanu!… Lumea a fost atrasă nu de sfinţenia Brвncoveanului ci de satanismul lui Dracula оn care mulţi din ignoranţi, văd exponentul romвnismului.

Cine оnsă scrutează azi cu ochi atent şi cinstit istoria noastră, descoperă cu uimire modelul legionar. Şi sunt tot mai mulţi, pe felurite meridiane, cei ce descoperă astfel o posibilă soluţie la problemele lumii de azi, ale lumii de mвine. Huliţi şi prigoniţi din ţara lor, legionarii sunt tot mai preţuiţi оn alte ţări, pe alte continente.

ION COJA