ROMÂNIA, „MATERIE PRIMĂ” PENTRU OCCIDENT | 29.12.2009

ROMÂNIA, „MATERIE PRIMĂ” PENTRU OCCIDENT

Maria Dimineţ

Aşadar, care este cea mai potrivită alegere pentru cetăţenii României? Victoria lui Băsescu oferă răspuns la această întrebare. Mulţimea niciodată nu înţelege subtilităţile jocului politic. Or tocmai de această neştiinţă a profitat preşedintele României. S-a vorbit foarte mult despre abilităţile diplomatice ale lui Geoană, în favoarea populismului lui Băsescu. Şi cu toate acestea, talentul de diplomat nu l-a ajutat să-l învingă pe Băsescu, nici în cursa pentru primăria Bucureştiului din 2004, şi nici în bătălia pentru fotoliul de şef al statului. Nu diaspora română, în special cea din Republica Moldova, i-a furat victoria lui Geoană, ci abordarea superficială, în general, a problemelor românilor. Dacă senatorul României ar fi acordat atenţie acestui subiect, cu siguranţă, diaspora nu i-ar fi scăpat din vedere. Presa a dezbătut mult relaţia lui Geoană cu Rusia şi a lui Băsescu cu SUA. Ce este mai bine, sau mai rău pentru România - un preşedinte fidel intereselor ruse sau americane? Pentru cetăţeanul simplu, cel care se alimentează cu mesaje populiste, nu este nicio diferenţă. Pentru că indiferent al cui va fi preşedintele României, situaţia lui nu se va schimba semnificativ. „Interesul naţional” este realizat doar în condiţiile în care o ţară poate să-şi proiecteze singură politica externă. Gestionarea unei politici, în unison cu „interesul naţional”, este valabilă doar în contextul unei independenţe financiare reale faţă de marile puteri. Atâta timp cât un stat este răvăşit economic şi mai are şi probleme etnice, “interesul naţional" va continua să rămână un subiect populist. În asemenea ocurenţe România (şi nu este doar cazul ei) nu va putea să ofere prioritate “interesului naţional", dacă acesta contravine priorităţilor SUA sau Rusiei. România a fost dependentă mereu de consimţământul Estului sau Vestului, iar deciziile pe care le-a luat, de cele mai dese ori, nu au reflectat voinţa poporului român. Astăzi politica externă a României se face nu la Cotroceni, ci la Casa Albă şi la Bruxelles. Nu cred că Băsescu merită să fie apreciat pentru abordarea ostilă faţă de Kremlin sau guvernarea comunistă de la Chişinău. Şeful statului român nu ar fi avut niciodată curajul să sfideze Rusia, dacă nu ar fi primit un aviz pozitiv din partea Occidentului. Preşedintele României s-a dat în spectacol în toţi aceşti ani, iar meritul său este că şi-a jucat bine rolul.

Victoria lui Geoană (numit şi „conspiratorul Moscovei”) nu i-ar fi oferit, oricum, Rusiei mult spaţiu pentru manevrare. Din ziua în care NATO şi UE au ajuns la graniţele Republicii Moldova, Kremlinul ştie exact ce are voie şi ce îi este interzis. Iar ce i se permite poate fi materializat indiferent de poziţia pro rusă sau pro occidentală a preşedinţilor României. E adevărat, e mai avantajos pentru Rusia să aibă un partener politic uşor de abordat, decât unul dificil şi ostil intereselor ruseşti în regiune. Până la urmă, dacă pentru Est va fi prioritară o chestiune, care admitem va viza inclusiv şi “interesul naţional” al României, Kremlinul va şti cum să se “înţeleagă” cu SUA. Rusia este, în prezent, un rival impozant pentru Statele Unite, ca acestea să-i ignore pretenţiile. Să nu mizeze România pe solidaritatea Occidentului, atunci când la masa de negocieri, Rusia şi SUA vor face praf “interesul ei naţional”. Între timp SUA va profita din plin de vulnerabilitatea economică a României şi o va exploata în proiectele sale, în special din Iraq şi Afganistan. În schimb, Băsescu va consolida relaţia cu SUA şi va crea condiţii favorabile pentru atragerea investiţiilor americane. Totodată, statul român va trebui să “fie recunoscătoare” şi Franţei, pentru faptul că l-a ajutat să obţină nesperatul post de comisar european pentru Agricultură. Cum îşi va manifesta recunoştinţa România, urmează să vedem în următorii ani. Cert este că în politica internaţională favoruri necondiţionate nu se fac, iar România, oricât de “convenabilă” ar fi pentru Occident (în anumite momente) nu va face excepţie de la acest principiu.

“Franţa şi SUA sunt doi piloni esenţiali în politica externă a României”, iar prin asta Băsescu a semnalat ce rol va juca România, pe plan extern , în perioada noului său mandat. În cazul Federaţiei Ruse, preşedintele român, a lăsat să se înţeleagă că aceasta nu face parte din categoria priorităţilor externe ale României. De altfel, victoria lui Băsescu este un mesaj clar pentru Rusia - dialogul Kremlin-Cotroceni va avea acelaşi conţinut tensionat. E greu de spus în ce măsură i-ar fi reuşit lui Geoană “ să repare relaţia cu Rusia”, concomitent cu “consolidarea relaţiilor transatlantice”. Este imposibil pentru România să se ajusteze, în acelaşi timp, intereselor divergente ale Vestului şi Estului. “Împăcarea” cu Rusia, dorită de unii politicieni de la Bucureşti, este un deziderat fantasmagoric. Pentru că încă din 1994 priorităţile României sunt, de facto, ale SUA, iar din 2007, ale Uniunii Europene.

Maria DIMINEŢ